Letra de Ne Cheama Pamintul

La voi cobor acuma, voi suflete-am?gite
?i ca s? v? ard fierea, o, spirite-ame?ite
Blestemul îl invoc
Blestemul mizantropic, cu vîn?ta lui ghear?
Ca s? v? scriu pe frunte, vita ce se-nfiar?
Cu fierul ars în foc...

O, fiarb?-v? mîndria în vinele stocite,
În ochii stin?i de moarte, pe frun?i învine?ite
De sînge putrezit
Ce am de-alege oare în seaca-v? fiin???
Ce foc f?r-a se stinge, ce drept f?r? s?-mi mint?
O, oameni mor?i de vii

Vede?i cum crap? urna, cenu?a reînvie
Cum murmur? trecutul cu glas de b?t?lie
Poporului Roman
Cum umbrele se-mbrac? cu zale ferecate
?i frun?ile c?runte le-nal?? de departe
Un Cesar, un Traian

Cad putredele tronuri în marea de urgie
Se sfarm? deodat? cu lan?ul de sclavie
?i sceptrele de fier
În dou? p?rti Infernul portalele-?i deschide
Spre a-nc?pea cu mia r?sufletele hîde
Tiranilor ce pier!

O, sfinte firi vizionare
Ce f?cea?i steaua s? cînte
Ce crea?i o alt? lume pe ast? lume de noroi
Pro?ti ?i genii, mici ?i mari, sunet, sufletul, lumina
Toate-s praf, lumea-i cum este... ?i ca dînsa sîntem noi.